Grebla, in momentul aparitiei sale, a venit intr-un moment important in dezvoltarea nivelului agriculturii. Desi aceasta unealta a fost proiectata initial pentru a ajuta locuitorii rurali la decoratii in propria gradina si in zona apropiata acesteia, locuitorii de atunci au improvizat si au folosit-o la activitati ce ridicau nivelul proiectarii, aranjarea pamantului, imprastierea bolovanilor de pamant.
Nu a durat mult pana cand locuitorii de atunci au adaptat grebla, transformandu-o, dintr-o unealta specifica decoratiilor si activitatilor usoare intr-o unealta caracteristica muncilor campului. Grebla a devenit, in lipsa altor dispozitive, cea mai utilizata in domeniul agricol. Aceasta nu mai arata exact ca o grebla obisnuita cu maner din lemn de bambus de 2m si cu o medie de dinti din otel de 10-12, bineinteles, atat lungimea dintilor si rezistenta acestora cat si greutatea noii ustensile era schimbasta, aceasta era trasa de cai, ceea ce a simplificat munca omului obisnuit.
Dupa jumatatea secolului XX, crescand nivelul de tehnologie fiind imbunatatit treptat a ajuns sa aibe efect asupra ustensilelor clasice, imbunatatindu-le in scopul ajutarii lucratoriilor campului simplificandu-le radical munca. Asa a aparut, pe langa altele, grebla mecanica, avand un efect major la nivelul activitatiilor de atunci.
De-a lungul timpului aceste dispozitive au continuat sa se imbunatateasca ajungand sa chiar si in aceasta perioada, unde putini se mai gandesc la folosirea greblei clasice, desi aceasta exista, pentru lucruri si activitati in gradina.