Mulți dintre oamenii care au descoperit puterea Internetului au ajuns (la fel ca mine) la un moment, în care nu mai e de ajuns doar să primească informații din diverse surse, acest lucru conturându-se după ceva timp de gândire într-un blog. Nu e greu să îți faci blog. Găsești tutoriale peste tot, oriunde ai căuta. Important e ce vrei să faci prin intermediul blogului și cum ai grijă de el.
De când se stabilește adresa blogului, titlul și până în când se aștern primele cuvinte nu durează mult, dar de cele mai multe ori începătorii aleg să ignore un aspect foarte important: aspectul blogului. Acest lucru se traduce de cele mai multe ori prin tema blogului, dar nu trebuie neglijate nici plug-in-urile care îl ajută să fie mai interactiv.
Pentru mine, un blog care arată bine mă atrage din prima secundă în care am dat cu ochii peste el, dar la fel cum am spus și mai sus, asta s-ar putea să nu fie totul. Cred că un aspect important, dacă nu cel mai important, e constituit din conținutul ce se găsește pe blogul respectiv, adică informațiile pe care autorul din spatele tastaturii dorește să le transmită cititorilor săi. Am văzut de foarte multe ori o interfață plăcută ce era user friendly, dar conținutul lăsa de dorit din foarte multe punct de vedere.
Dacă cineva scrie cu greșeli gramaticale, dacă aruncă în stânga și-n dreapta cu injurii ori critici, ori dacă scrie tot felul de povești, pentru mine acel blog nu mi se pare relevant din punct de vedere al conținutului, iar când îl trec prin filtrul gândirii trece cu ușurință prin acel filtru, ducându-se ușor de tot la vale. Cu toate acestea, am observat că la noi, de cele mai multe ori, tocmai aceste bloguri pline de informații fără valoare sunt promovate și apreciate de cititori. Mă întreb cum e posibil ca așa ceva să prindă atât de bine și nu văd decât un răspuns: suntem o țară de dobitoci prostită de tabloidele gratuite de la metrou sau de site-urile ca Libertatea și Cancan.
Am pornit de la o idee și am ajuns la alta pentru că aici m-a purtat gândul, dar să-mi fie cu iertare asta. Revin acum la ideea principală care se citește lejer din titlu. De ce spun că un blog este ca un copil? Ei, bine, zic asta căci am observat că din clipa în care te-ai apucat de scris, cam trebuie să te ții de treabă dacă vrei să fii apreciat de cineva și asta nu e o meserie plătită, ci la început e muncă voluntară. Eu, chiar dacă nu știu cum e să crești un copil, am văzut pe la alții, și asemăn această grea misiune cu creșterea unui blog pentru că și acestuia din urmă trebuie să îi acorzi timp, să îl hrănești constant cu informații noi și să aștepți să ajungă la maturitate pentru a reuși să producă ceva, dar asta nu e tot.
În cazul în care ai reușit să treci de toate aceste etape, trebuie să ai grijă constant de el pentru că altfel ajunge precum un bătrân, adică se ramolește, iar cu timpul moare, chiar dacă mai apare vreun cititor rătăcit și încearcă să-l resusciteze.
Acestea fiind zise, sfatul pe care aș putea să îl ofer eu, în calitate de blogger cu vechime nu prea mare, e să aveți grijă de blogul vostru și să oferiți informații de calitate, nu toate rahaturile pe care le oferă alții. Chiar dacă cei care vă citesc sunt o mână de oameni, fiți convinși că aceștia sunt mult mai răsăriți decât cei care ajung pe site-urile mai sus menționate!