Am încercat să abordez în toate felurile posibile subiectul acesta cu muzica și în timp ce scriam o frază, imediat, în mintea mea se forma o alta care îi lua locul pentru că sunt atât de multe lucruri de spus despre muzică încât nu știu de unde și cum să încep să vorbesc despre asta.
Cert e că încă din vremurile de demult au trăit oameni care au fost înzestrați cu calități extraordinare ce au fost meniți să îi fericească pe ceilalți prin talentele lor înăscute.
Printre aceștia, pe lângă pictorii care dau naștere imaginilor ce bucură privirea, sau a sculptorilor ce dezvelesc forme minunate dintr-o bucată de marmură, au existat în fiecare epocă și în ficare colț al lumii și cântăreți care au reușit să gâdile și să farmece auzul asculătorilor într-un mod atât de plăcut încât erau aplaudați de fiecare dată când isprăveau vreo cântare.
Fie că e vorba de lăutari, de oameni ce făceau senzație prin birturi sau la cumetrii, fie că performau pe scene imense ori în săli de o frumusețe istovitoare, scopul acestora era să împărtășească talentul lor cu ceilalți și să îi facă pe ascultători să trăiască pentru câteva minute în lumea magică a poveștilor spuse într-un ritm melodios și fascinant.
Pentru mine muzica reprezintă o stare de spirit, un fel de trăire ce îmi poartă gândurile departe, într-un alt timp sau o altă lume. Știu că sunt subiectiv, dar vorbesc acum de muzica bună care diferă de la o persoană la alta, în funcție de preferințele fiecăreia.
O observație pe care doresc să doar să o notez și nu să creez o dezbatere din ea s-ar traduce prin faptul că astăzi, la radio sau chiar și la televizor, nu se mai găsește muzică de bună calitate care să te îndemne la contemplație sau să îți transmită o anumită stare de spirit care să te poarte într-o lume aparte, ci doar vorbe aruncate-n vânt pe niște acorduri menite să producă cât mai mulți bani.
Nu vreau să generalizez acum și nici nu vreau să dau exemple, dar cam asta e părerea mea despre muzica autohtonă de la radio, muzică ce te îndobitocește oarecum, dacă-mi permiteți să spun așa.
Există și excepții de melodii, după cum e și normal, care, cel puțin pe mine, mă fac să îmi schimb starea de spirit și care mă poartă cu gândul într-o altă lume. Aici aș putea să dau câteva exemple destul de faine, dar nu mă încumet să le enumăr pe toate, ci mă rezum doar la unul, și anume la Alina Manole. Nu am auzit de foarte multă vreme de ea, dar are o piesă care pur și simplu îmi merge drept în suflet și pe care aș asculta-o de fiecare dată cu aceeași plăcere.
Mie-mi plac artiștii care cântă live pentru că astfel le pot auzi vocea melodioasă exact așa cum este ea, iar Alina nu face excepție de la această regulă. Aș prefera, totuși, chiar și eliminarea microfonului, dar e puțin cam greu să faci asta ca artist, când ai un număr destul de mare de oameni care se înghesuie să te audă cât mai bine.
Am ales să vă spun despre Alina Manole pentru că îndrăgesc muzica pe care o face ea și pentru faptul că săptămânile vitoare, pe 2 și 3 iunie, lansează la Teatrul Excelsior un nou album intitulat Fericirea de Luni.
Sper să vă placă și vouă și să o asculați cu drag!