“La 22 de ani, Ghandi avea trei copii, Mozart 30 de simfonii și Bernie Howard era mort. Orice ai face în viaţă va fi nesemnificativ, dar este foarte important să faci ceva pentru că nimeni nu va face acel ceva în locul tău.”
Pornind de la aceste idei, și continuând cu citatul lui Ghandi “Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume”, ne putem da seama cu ușurință că lumea noastră nu e perfectă și că dacă vrem o îmbunătățire a sa trebuie să ne zbatem pentru a o face cum ne dorim.
Nu e ușor să producem o schimbare la o scară mare dacă fiecare dintre noi trage în părți diferite și are alt scop, dar unindu-ne forțele pentru un scop comun putem crea o forță destul de puternică astfel încât să facem o diferență notabilă sau cum spun englezii “beat the odds” (învinge șansele).
De la încălzirea globală la violența domestică, de la defrișarea pădurilor la legile care sunt încălcate zi de zi, de la diferențele etnice până la salvarea vieților omenești, educația copiilor, foamete și sărăcie, toate acestea sunt probleme cu care oamenii se confruntă mereu. Cred cu tărie că acestea au o rezolvare și totodată am convingerea că există oameni care luptă pentru o lume mai bună în care să fim mai responsabili și să trăim alfel, mai intens și mai plini de bucurii.
Dacă e să aruncăm o privire de ansamblu peste ceea ce înseamnă România în ziua de astăzi și care sunt punctele sale forte care ne reprezintă, cred că am fi puși puțin în dificultate în a le identifica deoarece valorile după care ne ghidăm în prezent au ajuns să fie cu totul altele decât ar trebui și ar fi normal, dar asta ar trebui să ne ambiționeze și să luptăm pentru o dezvoltare a noastră de care să fie mândră întreaga țară și cred că printr-un efort comun susținut constant totul e realizabil. Trebuie doar să identificăm în mod concret care sunt problemele noastre și să găsim soluții care să le rezolve definitiv.
Îmi amintesc cu mare drag chiar și acum de zilele din liceu când pe lângă școală mergeam în fiecare sfârșit de săptămână, în calitate de formator de tineret, la un club sportiv pentru a organiza zile de joacă într-un cadru non-formal pentru copii cu vârste cuprinse între 4 -14 ani. Atunci, ca și acum, de altfel, simțeam că fac parte dintr-un tot unitar și că ajutam la dezvoltarea micuților chiar dacă ei percepeau totul ca pe o simplă joacă.
Am ales să amintesc despre această perioadă a vieții mele pentru că știm cu toții și trebuie să recunoaștem că sistemul educațional din România merge din ce în ce mai rău, iar generațiile care vin din urmă tind să aibă un randament extrem de scăzut. Cred că una dintre cauze e acest boom tehnologic care îi face pe tineri să uite de existența cărților și de socializarea directă ceea ce se traduce în mod direct prin utilizarea excesivă a telefoanelor, tabletelor și computerelor și izolarea treptată față de ceilalți oameni. Nu spun că acest lucru e făcut în mod conștient de către tineri, dar cred că soluția la această preocupare a lor ar fi organizarea de activități non-formale prin care să se încerce un fel de reeducare a lor într-un mediu care să le ofere altceva decât școala ori tehnologia. Există numeroase organizații la ONGFest 2014 care pot să facă acest lucru și care pot să se implice în mod activ în acest gen de activități, iar acum îmi vin în minte doar Asociatia Clubului Liderii Mileniului Treiși Organizația Națională “Cercetașii României”
O altă întâmplare de care îmi amintesc și care e plină de încărcătură sentimentală s-a petrecut într-un spital pe când un anumit doctor trebuia să îmi pună câteva copci la o mână deoarece mă tăiasem destul de urât. Cum m-am tăiat nu e important și n-o să vorbesc despre asta, dar trebuie să mărturiesc faptul că neîncrederea în sistemul medical din România m-a făcut să mă cert câteva minute bune cu medicul respectiv deoarece simțeam că atenția și îngrijirea care mi se acorda nu se ridica la un nivel acceptabil și tind chiar și acum să cred că în momentul de față se întâmplă la fel în multe spitale din țara noastră. Poate că neîncrederea în personalul medical de la noi ar putea fi combătută prin realizarea câtorva proiecte de informare a populației. Organizațiile Asociaţia pentru Formare și Asociatia Sol Mentis ar putea să desfășoare acest gen de proiecte și să organizeze câteva acțiuni prin care să îi ajute pe oameni să înțeleagă ce reprezintă diverse boli și ce tratamente se recomandă. Cred cu tărie că o astfel de campanie la nivel național în colaborare cu diverse ministere ar avea o însemnătate uriașă pentru populația țării.
Pentru că sunt posesorul unui permis de conducere și mai merg din când în când prin oraș cu mașina, nu am avut cum să nu observ diverse comportamente ale șoferilor în trafic, comportamente care în multe cazuri lasă de dorit și tind să cred că asta ține foarte mult de mediul în care trăiește fiecare și de cum e învățat să se comporte în societate în cei șapte ani de acasă. Am constatat că că înjurăturile și claxonatul în trafic nu duc decât la enervare, frustrare și proastă dispoziție… nu pentru cei cărora respectivii șoferi li se adresează, ci pentru ei înșiși, iar acest comportament cred că se poate corecta prin difuzarea unor spoturi la radio și TV care să înfățișeze diferența între un comportament civilizat și unul agresiv din trafic. Această acțiune, din punctul meu de vedere, cred că ar reduce cosiderabil numărul altercațiilor și totodată numărul accidentelor deoarece consider că un șofer nervos e mai predispus să producă un accident decât unul calm. De asemenea, pe lângă această campanie, cred că ar fi binevenită și una de conștientizare a riscurilor privind condusul în stare de ebrietate ori cu viteză excesivă.
Nereguli și probleme cred că există peste tot, în orice direcție am privi și în orice domeniu ne-am desfășura activitatea, iar cele menționate mai sus poate nu-s cele mai importate, dar cu siguranță ele sunt acolo și trebuie rezolvate cumva pentru că alfel nu avem cum să dăm înainte. Dacă aș sta o noapte întreagă să identific câte probleme nerezolvate există, probabil aș gasi zeci, chiar sute și timpul nu mi-ar ajunge. Important e să găsim soluții și să ne implicăm. De asemenea, numărul problemelor cu care ne confruntăm crește pe zi ce trece și se agravează continuu dacă nu le remediem. Sper din tot sufletul ca măcar o parte dintre cele care există, nu neapărat cele amintite de mine, să aibă o un deznodământ fericit, adică în acest caz să nu mai existe.