Trăim într-o lume în care autenticitatea și umanitatea încep să devină trăsături rare ce caracterizează oamenii ca ființe cu rațiune și suflet. Umanitatea și altruismul sunt înlocuite din ce in ce mai des de egocentrism, născut chiar dintr-o lipsă de iubire și un nivel de altruism redus. Suntem înconjurați de o mulțime de oameni, care și-au pierdut umanitatea, care gândesc și acționează numai pentru a-și atinge propriile obiective, apelând la orice mijloace pentru a-și vedea scopul atins.
Însă, articolul de azi nu este despre aceasta categorie de oameni, ci dimpotrivă. Astăzi vreau să scriu despre sufletele frumoase și rare, care încă nu și-au pierdut umanitatea, care încă acționează atât pentru visurile lor, cât și pentru a-i ajuta pe ceilalți să-și îndeplinească visurile. Este vorba de oamenii interdependenți, despre oamenii care îi înțeleg pe alți oameni, despre oamenii empatici și altruiști.
Unul dintre lucrurile care îi caracterizează pe acești oameni este abilitatea lor deosebită de a se pune în pielea celorlalți, de a le înțelege orizonturile de interpretare și cunoaștere, de a primi și transmite emoție, de a face schimb de energie, de a dărui. Sufletele frumoase sunt manifestari ale umanității si bunătății. Sufletele frumoase dăruiesc frumusețe. Sufletele frumoase te încarcă cu simplitate, cu bucuria de a trăi, cu emoția fericirii.
Umanitatea ce zace în noi ar trebui să fie trează mereu. Dar cei mai mulți dintre noi ne pierdem în a căuta lucruri care sunt de fapt în fața noastră și credem că dacă luptăm să obținem lucrurile pe care ni le dorim vom accede la fericire. Uităm să fim oameni și ne concentrăm pe lucruri. Paradoxul este că tocmai atunci când suntem complet umani suntem cu adevărat fericiți. Atunci când dăruim bunătate, când aducem zâmbete, când empatizăm și acționăm pentru fericirea celorlalți în armonie cu fericirea noastră devenim fericiți.
Nu lucrurile ne fac fericiți pe deplin, ci oamenii ce ne înconjoară. Dacă ne-am îndrepta privirea mai mult spre oamenii pe lângă care trecem în fiecare zi, am zări o sclipire de umanitate în fiecare dintre ei. Pentru că umanitatea există în fiecare om, însă se poate să fie ascunsă și prăfuită de vreme în urma experiențelor mai puțin bune aduse de viață care ne determină să creăm ziduri în jurul nostru.
Poate că e timpul să fim umani. Să ne înfrumusețăm sufletele. Să trăim în armonie cu ceilalți. Să fim altruiști. Să facem lumea un loc mai bun. Să ajutăm. Să dăruim. Să oferim zâmbete și entuziasm. Să credem în potențialul uman. Să vedem lucrurile bune în oameni.
Umanitatea este despre suflete frumoase. Deschide-ți sufletul frumos!
Pasiunea de a scrie
Pentru mine, pasiunea de a scrie s-a revărsat pentru prima oară atunci când scriam compuneri ce înfățișau lumea, peisajele și oamenii prin ochii mei de copil inocent și curios. Ușor, ușor a început să se manifeste din ce în ce mai mult din momentul în care am început să citesc cărți ce prezentau lumi în care mă transpuneam cu ușurință și cu care rezonam. Felul în care interpretam rânduri întregi din cărți de tot soiul mă inspira și mă determină să creionez în cuvinte propriile-mi perspective asupra lucrurilor citite.
Mai târziu, am descoperit că lucrurile, locurile, cărțile, muzica, filmele, piesele de teatru care îmi transmit anumite stări și îmi șoptesc povești îmi stimulează imaginația. De asemenea, natura nu numai că este un loc în care cuvintele-mi parcă îmi zboară pe hârtie, ci este pentru mine o sursă de inspirație, un loc ce mă încarcă cu energie și mă trimite spre meditație. Dincolo de acestea, îmi găsesc inspirația în oamenii de pe stradă și în poveștile pe care le transmit prin comunicare nonverbală și înfățișare, dar și în cuvintele simple aruncate ici colo pe un afiș publicitar.
Mă inspiră pasiunile mele, mă inspiră ceea ce îmi place să fac, mă inspiră domeniile mele de interes, mă inspiră psihologia, comunicarea, dezvoltarea personală, diversitatea modalităților de a comunica în online, campaniile de responsabilitate socială, ideile inovative, storytelling-ul. Mă inspiră poveștile, umanitatea și altruismul.
Mă inspiră obiectele vechi, decorurile vintage, florile, ferestrele, cutiile de lemn, lămpile, leagănele, hamacele, picturile, fotografiile prăfuite de vreme, asfințiturile, marea, copacii, portocaliul, turcoazul, soarele, trufele de ciocolată. Mă inspiră zâmbetele, creativitatea copiilor, entuziasmul, dorința de auto-depășire, naturalețea, sinceritatea, sufletele deschise.
Iar toate aceste bucățele de inspirație se materializează într-o pasiune uriașă de a scrie orice, oricum, oriunde, de a-mi lăsa amprenta asupra lumii prin scris, prin exprimarea celor mai adânci gânduri și trăiri și de a împărtăși povești stârnite de simplitatea lucrurilor mărunte.
Fii inspirat!