Frica

Ti-e frica de intuneric? Sa nu-ti fie. Cum altfel ai putea privi stelele? Ti-e frica de apa adanca? Sa nu-ti fie. Cum altfel te-ai bucura sa vezi delfinii? Ti-e frica de inaltime? Sa nu-ti fie. Cum altfel sa-ti doresti sa fi cat mai sus? Ti-e frica de prapastie? Sa nu-ti fie. Cum ai putea aprecia inaltimea? Mai iti e frica de ceva? Fiecare fior de teama, de fapt, iti aduce aminte ca nu esti singur. Cum? Atunci cand iti e teama, te rogi. Chiar daca in alte cazuri uiti de DD, atunci iti amintesti si te rogi. Abia atunci o faci cu putere si cu credinta ca cineva te asculta si te ajuta sa treci teama.

Fa ce spui ca faci!…

…se numeste Asumare. Ati fost vreodata in situatia in care ati spus ca vreti sa faceti ceva si sa “fiti impinsi” spre ea?

 Adica sa fiti pusi in situatia de a experimenta ceea ce spuneati ca vreti sa faceti?

 Spre exemplu, eu am intentionat sa creionez, sa organizez si sa sustin un curs open cu tema emotiilor. In special cele etichetate “emotii negative”.

 Am mai jucat in viata in aceasta liga, a lor. De data asta a fost diferit pentru ca de cate ori invatam ceva, la urmatoarea runda a provocarii suntem la un nivel superior si ne sunt date altfel de provocari. Fireste, pentru nivelul actual. 

 Asa ca, iata-ma cum pun pe hartie cursul, structura si tot ce e nevoie, inclusiv promovarea lui. Ei, pentru ca Universului ii place asumarea si pentru ca ii place lozinca “fa ce spui ca faci!” si nu doar din vorbe ci mai ales din fapte, am experimentat emotiile despre care voiam sa vorbesc la curs.

 Ceva de genul…sa te vad, faci ce spui ca faci?

 Da, fireste ca da. Am vorbit in metafore si stiu ca ele sunt mai usor de inteles. Realitatea este tot asa si chiar mai mult: FA CE SPUI CA FACI!

 Asumare se numeste.

Etape

Noi toti cautam fericirea. Ce nu ne dam seama, este ca o avem deja. Fericirea este un cumul de alte sentimente. Te simti implinit ca ai o familie? Ca ai un job? Ca pleci in vacante frumoase? Te simti bine cand totul merge bine…si…totusi exista un gol pe care nu stii cum sa-l umpli si cu ce pentru a fi deplin. Cred ca avem o alta viziune a ceea ce inseamna fericirea. Ne uitam la filme romantice cu happy end si ne intrebam ce ne lipseste si noua.

Ne uitam la filme cu oameni bogati (adica au multi bani, sigur le lipseste altceva) si ne intrebam noi de ce nu…si niciodata nu ne uitam la noi. Avem tot ce ne trebuie in interior pentru a obtine toate cele de mai sus. Suntem armonici insa ne uitam prea mult peste gard, la vecini. Ceea ce nu stim este ca poate vecinul are bani dar nu are copii, are sotie dar nu se iubesc, are job dar nu ii place, are masini scumpe dar nu are cu cine sa iasa la plimbare…Ce e fericirea? Este un TOT si este exact ceea ce tu ai.

Posibil sa ajungi la o rascruce…sa te desparti, sa treci printr-o perioada tulbure (esti obisnuit sa fie totul clar), nu dispera. Ramai cu vibratiile sus, nimic din ceea ce te supara atunci nu este definitiv. Oricand poti schimba starea de gol. Asa cum dupa noapte, obligatoriu, urmeaza zi si dupa iarna urmeaza primavara, asa si starea tulbure va deveni limpede. Este o etapa care depinde de tine/ noi sa o scurtam.

E cald si bine

Omul sfinteste locul, se spune. Si se verifica. Era rece la mine acasa. Caloriferele erau fierbinti. Luminile aprinse si tot fara lumina. Lumanari parfumate si tot inodor.

Zic era. Ieri, acum ceva timp.

Azi, acum, e cald, lumina, aceleasi lumanarele in toata casa, alt parfum. Lumina aproape stinsa, doar lumanarelele care ard si totusi lumina multa. Geamul deschis si totusi e cald.

Pai si sa nu crezi ca omul sfinteste locul?

 

Leave a Reply