La sfârșitul lunii martie și începutul lunii aprilie are loc evenimentul organizat de Inspire Group numit BUZZ!Camp, eveniment ce se adresează tinerilor profesioniști, studenți și absolvenți, aflați la începutul drumului. Acesta este deja un eveniment cu tradiție ce are loc de câteva ori pe an și timp de cinci zile, de luni până vineri, reunește numeroși speakeri (de la vedete la traineri renumiți) care împărtășesc fragmente din experiența lor de viață.
Pentru mine este deja a doua ediție la care particip și mi se pare foarte interesant că pot să aflu lucruri noi de la oameni care au reușit să aibă succes în viață și care doresc să îi ajute pe cei tineri. Astăzi, la prima zi a conferinței am avut ocazia să îi ascult pe Cornel Ilie de la Trupa Vunk, pe Virgil Ianțu și pe Bogdan Cristescu – Training and Leadership Development Leader at Procter & Gamble, iar tema despre care s-a discutat a fost “Ce faci când greșești? Renunți sau înveți?”.
Ar fi multe lucruri de spus și la fel de multe de învățat din ce ne-au împărtășit speakerii, dar cel mai bine ar fi să-i ascultați voi înșivă ca să puteți să trageți singuri concluziile și să aflați anumite detalii pe care nu le știați despre acești oameni. Din păcate nu am reușit să îi înregistrez decât pe Virgil Ianțu și pe Bogdan Cristescu, dar cred că e bine și atât deocamdată.
Sper să se audă destul de bine și să vă placă. Audiție plăcută!
Mașina timpului și secolul “libertății”
Uitându-ne în jur, observăm căsecolul XXI este secolul libertăţiişi al informaţiei. Majoritatea oamenilor trăiesc într-un regim politic ce le permite să facă maiorice şi au mult mai mult acces la informaţie decât acum 100 de ani. Suntem în pragul unei evoluţii sau revoluţii în domenii ca cel tehinc, ştiinţific şi până şimentalitatea şi stilul de viaţă s-au schimbat radical.
Acum îţi e permis să spui cu voce tare că nu ai o credinţă anume, fără să rişti să fii omorât pe stradă cu pietre, femeile au joburi de success, sunt la cârma multor companii sau în spatele multor descoperiri ştiinţifice, iar mitul cu “femeia la cratiţă” este folosit ca o glumă între oameni fără prea mult simț al umorului.
Toate acestea fiind spuse, nu-i de mirare cât de uimită am fost să observ că suntanumite locuri în care cumva tradiţia a supravieţuit timpului şi mai mult, este promovată ca singurul stil de viaţă tolerat. De exemplu, în anumite regiuni în Africa, toţi băieţii de 18 ani, sunt supuşi la un crunt şi nesănătos ritual de circumcizie, unde trebuie să formeze un rând şi apoi, unul câte unul, trec prin lama unui conducătorde trib care foloseşte ceva asemănător cu un pumnal pentru a efectua“operaţiunea”. În plus, cei care au fost supuşi la proces, dorm în corturi murdare pentru câteva zile, unde trebuie să se roage şi să-şi dovedească dreptul de a trece lastagiul de bărbat. Nu e de mirare, aşadar, că mulţi dintre ei mor în proces, fie de durere, fie de infecţii.
Un alt exemplu, mai puţin crud, dar la fel de surprinzător este Arabia Saudită, unde, ca femeie, ai drepturi limitate sau poate chiar niciunul. Acolo, dacă aparţii “sexului frumos”, singurul loc unde poţi să fii frumoasă este în casă, pentru că indiferent de temperatura de afară, eşti obligată să porţi ”abaya” sau o rochie neagră, lungă ce îţiacoperă faţă şi ascunde orice formă a corpului. Nici bărbaţii nu sunt foarte norocoşi, considerând că alcoolul şi sexul înainte de căsătorie sunt considerate încălcări grave ale legii şi pedepsite ca atare. Ca femeie, nu poţi să călătoreşti în ţară decât dacă eşticăsătorită, şi/sau însoţită de soţul tău şi indiferent de naţionalitate sau religie, trebuie să te îmbraci în aceeaşi “abaya” în public.
Ok, să zicem că undeva găsesc puterea să înţeleg şi să respect faptul că tradiţia şireligia sunt legile guvernante în acel loc, dar ceea ce nu pot să suport este ipocrizia majorităţii cetăţenilor când abia aşteaptă să vină în următoarea vacanţă în Dubai, săbea până sunt escortaţi de bodyguarzi, să găsească droguri şi să plătească “escorte” în timp ce soţiile fie îşi fac de cap prin alte hoteluri, fie sunt acasă având grijă de copii.
Şi cel mai trist e că ei cred că au tot ce vor şi oricine vorbeşte împortiva obiceiurilor lor sunt cei geloşi, fără să realizeze că fără iluzia noastră de libertate, de fapt nu au nimic.
Acum, micuţa noastră ţară coruptă cum e, nu mai pare atât de rea.
Finalul îi aparţine lui Che Guevara : “Mai curând prefer să mor vertical, decât sătrăiesc în genunchi.”